Revenim la acest subiect. Pentru mine prietenii sunt cei mai importanti. Nu m-as duce nicaieri fara prietenii mei. Nu as putea nici sa ma mut pentru persoana iubita, nici sa ma duc sa stau cu ai mei doar pentru ca sunt ei acolo. A nu se intelege aiurea, imi iubesc parintii dar nu tre sa stau bot in bot cu ei si nici nu ma duc la mama sa-i povestesc cum am facut-o eu lata. Parintii sunt la alt subiect.
Cand am dat la facultate, am ales un oras doar pentru ca aveam mai multi prieteni acolo. Puteam foarte bine sa vin in Bucuresti, dar… erau prea putini aici. Am preferat sa fiu cu sufletul nu cu mintea… Apoi, mai toata lumea s-a mutat treptat in Bucuresti si ghici ce, am venit si eu. Nu m-am putut abtine. Mi-am lasat prietenul la Iasi si m-am mutat aici. Teoretic pentru job, dar practic pentru prieteni. Bineinteles ca in timp prieteniile cu respectivii sau cam dus pe apa Sambetei dar, mi-am facut alti prieteni si pe astia am de gand sa mi-i pastrez.
E oare ceva rau sa pretuiesti mai mult o prietenie decat un anume barbat? Prietenul meu m-a inteles, a inteles si cu jobul, ca pana la urma si asta era adevarat in parte. Mi-am gasit un job mai bun si unde am posibilitatea sa ma dezvolt din punct de vedere profesional. Dar mai importante pareca erau iesirile de vineri seara.
Ieseam in fiecare vineri, dupa servici, ne-adunam cu mic, cu mare si stateam la palavre pana dimineata. Am reusit sa ma reiprietenesc pana si cu fostul prieten care nu ma mai voia in fata ochilor pe vecie. Si uite asa, pentru iesirea aia de vineri seara au meritat toate eforturile de a veni aici.
Intr-adevar si cand merg acasa la parinti e misto, am si acolo prieteni, oameni ce din motive diverse au ramas acasa. Si e foarte tare cand merg acolo si reusesc sa ii adun pe toti la aceeasi masa, din grupuri diferite, nici nu conteaza ca nu se cunosc sau ma rog, nu conta, pentru ca acum se cunosc intre ei. Dupa atatea si atatea intalniri.
Fiecare are viata lui, gagica lui, masina, ipoteca si alte alea dar, o data la nu stiu cat timp cand reusesc eu sa ajung acasa isifac timp sa ma vada si sa petreaca o seara de neuitat cu mine. :)) Stiu ca sunt modesta, mi s-a mai spus. Adevarul e ca eu ma simt bine cu ei, cu toti, chiar daca unii ma calca pe nervi, avand in vedere ca ii vad o data la 100 de ani sunt foarte happy.
Si ce daca m-am certat cu unii atat de tare incat am zis ca n-0 sa ne mai adresam niciodata nici un cuvat? Atata timp cat sunt oameni cu capul pe umeri o sa treaca peste. Si am multe exemple. Urasc oamenii care tin la suparare si care o data ce le-ai spus ceva stau cu curu-n sus toata viata. Lasa-ma fratzicule cu crizele tale de isterie, o sa stau acu sa ma gandesc ca ti-am mancat marul acu 15 ani la ziua lui Andrei. Hai sa fim seriosi. Get over it!
Cred ca ar trebui sa mai si iertam si sa uitam dupa iertare. Sau daca putem, sa uitam din prima. Cum poti, ca dupa ce ani de zile ti-ai impartit si chilotii roz bon-bon, restul de mancare, tigara adunata de pe jos, sticla de rom in colt la Tineretului (discoteca), ai sarit gardul si ti-ai borat si matele cu omul ala de mana, sa te caci pe tine si sa te muti in globul tau de cristal unde intra numai cei cu programare. Serios, pai oricare dintre prietenii mei ar veni acu la mine sa-mi zica „buna ziua” i-as primi cu bratele deschise. Chiar daca am ajuns la concluzia ca mai bine putin da buni, nu-i uit pe aia vechi. Cum sa stam acum si sa ne miram ca nu mai avem ce povesti? Cum sa nu te poti duce la oricare dintre aia sa le spui ceva, o problema, un kkt.
Ce kkt pansat!
Si ne mai miram ca suntem singuri sau ca nu avem diseara cu cine iesi. Suna-l pe ala si vezi ce mai face, a murit, a nascut, etc. Mentine relatiile cu oamenii de care iti pasa! O prietenie nu se pastreaza de la sine, trebuie intretinuta, trebuie sa-si de-a oamenii interesul… shit…
Fa-ti timp si intalneste-te cu oamenii tai, sau daca chiar esti atat de important si ocupat incat nu ai niciodata timp sa ii vezi, macar suna-i. Scrie-le un mail.
Cand ti-ai sunat ultima data prietenul (a nu se interpreta gresit, aici vorbim de prieteni – amici, nu de boyfrenzi) sa-i spui ca-l iubesti si ca ai vrea sa va vedeti? Poate suna putin ciudat. Dar e bine, am facut asta acum cateva zile si faptul ca i-am auzit vocea la telefon m-a descarcat de toate kkturile.
Gata ca-i prea lung. As putea scrie despre prieteni buni si prieteni rai la nesfarsit, ca am de toate.
La revedere.
Theravenlady's Blog 