Ce alegem? Ce cred eu…

Cum suntem cand facem ceva rau, stiind ca e rau, dar pare bun la momentul respectiv. Sau de fapt cum categorisim rautatea? In functie de ce?

Stiu ca fac ceva rau si cineva o sa sufere mai devreme sau mai tarziu si totusi fac in continuare. Imi asum chestia asta. Dar cum sa fac?

Ce faci atunci cand iti lipseste ceva? Cauti pana gasesti? Daca gasesti si apoi iti dai seama ca nu asta cautai? Sau de fapt, cautai, dar nu voiai sa gasesti. E o porcarie. Si parca m-am saturat iar de tot. Deocamdata nu sufera nimeni, nu s-a ajuns acolo. Si nu ma refer neaparat la o chestie reala. Ipotetic vorbind.

Eu cred ca avem intotdeauna posibilitatea de a alege. Si alegerile astea sunt de foarte multe feluri. Cum stii ca ai ales varianta buna? Pana acum am avut noroc. Am facut alegerile corecte. Cel putin asa cred. N-am regrete si consider ca intotdeauna am avut argumentele necesare pt a face alegerile potrivite. Nu ma refer aici la porcarii de genul „m-am imbracat nepotrivit la un eveniment” sau „am ales autobuzul in locul metroului si am intarziat 2 ore”. Ma refer la alegerile ce-ti marcheaza viata. O schimba.

Nu a fost usor si de fiecare data au fost repercursiuni mai bune sau mai rele, dar pana la urma toate au mers bine. Pana la urmatoarea alegere.

Nu cred ca avem un destin scris undeva in stele si ca toata viata noasta se ghideaza dupa niste reguli deja scrise. Nu cred ca fiecare are calea sa, cum spunea Despot intr-o melodie. Cred ca datorita alegerilor noastre se scrie o cale, ca exista cumva niste legaturi, as putea spune niste elemente cheie. Si noi decidem pe unde avem chef sa merem. Si mai cred ca daca stai bine si te gandesti si analizezi circumstantele si semnele, poti sa alegi calea cea buna. Mama, ce fel suna asta! :))

Am vazut eu odata un film cu semne, foarte dragut de altfel, care spunea ca tre sa urmezi semnele. Pana la urma, nici nu stiu exact ce vreau sa spun :))

Cred ca daca trebuie sa te intalnesti cu o „cheie” de-a ta, o vei intalni pana la urma chiar daca mai tarziu decat te-ai fi asteptat. Si stiu ca fiecare lucru se intampla cu un motiv. Nu sunt eu paranormalistica (asta e un cuvant inventat de un bun prieten), dar chiar au fost semne si chestii. Si poate la un moment dat cand am decis sa merg cu metroul cu toate ca habar nu aveam unde merg, sa cobor de aiurea la alta statie si acolo sa ma intalnesc cu prietenul meu (de care ma despartisem dintr-o prostie si cu care voiam sa ma impac) care se dusese sa ia pe cineva ce gresise statia, am zis ca e doar o coincidenta, in timp mi-am dat seama ca asa trebuia sa se intample. In acea relatie au fost foart multe. Si inca mi se mai intampla cu persoana respectiva. Si e placut. Fac acea relatie sa fie speciala chiar daca s-a terminat.

De ce trebuie sa te hotarasti sa faci ceva? De ce nu se intampla totul de la sine. De ce ne legam unii de altii? De ce alegerile mele trebuie sa ii afecteze si pe altii.  Stiu ca pun niste intrebari stupide, dar sunt in acea perioada a lunii… in care mi se pare ca ar trebui sa fac altceva

Am putea fi iar pe o plaja in amurg, cu nori pufosi si cracii in apa rece, cu o bere-n bot si singura noastra grija sa fie unde o bem pe urmatoarea… Si uite ca daca nu eram atunci acolo, probabil azi nu mai era cineva sa-mi aminteasca asta… sau era, dar nu avea de ce sa-mi aminteasca….

La revedere si alegeri cat mai fericite.